Cum se vorbeste in Berlin si München? Este adevarat ca germanii din nord nu-i inteleg pe germanii din sud? Prin ce este diferit Hochdeutsch de Plattdeutsch?

Care este diferenta dintre diferitele dialecte din Germania?

In sudul Germaniei veti intalni pronuntia „sch” in loc de „s”. Prin acest dialect se deosebesc svabii si locuitorii din Reutlingen, Tübingen, Bad Cannstatt – zona la sud de Stuttgart.

Was machst (machscht) du heute? Kannst (kannscht) du mir bitte helfen? Hast (hascht) du es schon?

Aici de asemenea, le place sa vorbeasca cu sufixul diminutiv : Spätzle, Grüßle, Peterle, Leckerle. In germana elvetiana este comun sufixul : de exemplu, Grüßli, Züri, Müsli. Desi cuvântul Müsli a devenit atat de usual, ca noi il folosim fara sa ne dam seama ca el a fost doar un dialect: un medic elvetian a inventat pentru pacientii sai o varianta alternativa pentru o dieta sanatoasa, iar numele Müsli provine de la cuvantul Mus – piure din fructe in versiunea elvetiana cu sufixul nostru preferat este Müsli.

Mergand in orice magazin din Bavaria sau Baden-Württemberg, de multe ori in loc de traditionalul „Hallo” auzi „Grüß Gott”, iar tinerii la intalnire vor saluta „servus”. Germanii din sud au, de asemenea, un fel de intonatie, un pic diferita de tonul germanilor din nord, iar traind un timp de o luna sau doua undeva in zona Stuttgart, incepi sa adopti frazele de dialect si sa copii intonatia.

Locuitorii din Köln si zona inconjuratoare pot fi usot perceputa dupa pronuntia specifica de foneme , cum ar fi in cuvintele Lustigh, komisch, regnerisch, schmutzig – la sfarsitul unui cuvant totul va suna aproximativ la fel („komih”, „regnerih”).

Mergand mai departe spre nord veti intalni oamenii care pronunta „s” la sfarsitul cuvintelor ca „T”: DAT – „das“, Wat – „was“, diet – „dies“, allet – „alles“.

Dialectul berlinez iese in evidenta pentru celebrele ick (ich) si dat (das): Dat kann nit war sein, ick bin doch in Berlin oder wat?

Dialectele germane sunt utilizate la scara larga in viata de zi cu zi, iar germaniiliber trec de la dialect la limba literara (Hochdeutsch). Crainicii de transmisie radio si de televiziune vorbesc Hochdeutsch, in Hochdeutsch sunt tiparite cartile si ziarele, de asemenea, spectacolele de teatru, filmele. Uneori, in scopul de a obtine un efect special este posibila utilizarea unui dialect, de exemplu, in cazul in care eroul este originar din Bavaria, si asta se subliniaza prin discursul sau. In documentele oficiale se foloseste numai Hochdeutsch.

Unele dialecte sunt „mai puternice” decat altele – ele sunt, de asemenea, folosite de tineri in mediul lor de comunicare. In ultimul timp exista o tendinta de a accentua dialectul. De multe ori am auzit povesti cum ar fi: reprezentantul de vanzari de la Boschiz Stuttgart la prezentarea unui nou produs in Hamburg a incercat din greu sa vorbeasca Hochdeutsch, din aceasta cauza mereu s-a incalcit, vorbea incordat straduindu-se sa nu folosesca dialectul Schwab. Iar prezentarea nu a fost foarte reusita din cauza asta. Dar, in timpul cinei Schwab-ul nu se mai rusina de dialectul lui si chiar a spous o multime de glume despre acest lucru, si toti au fost de acord ca, daca el in timpul prezentarii vorbea in modul obisnuit, succesul ar fi fost garantat.

Nu va fie frica sa vorbiti in dialect, nu va fie teama ca nu veti intelege dialectul – germanii pot vorbi si asa, si altfel. O cunoastere a anumitor forme dialectale si cuvinte va va permite sa straluciti in compania germanilor cu cunostinte vaste, nu doar de limba, ci si de diferente culturale.

Cum se vorbeste in Berlin si München? Este adevarat ca germanii din nord nu-i inteleg adesea pe germanii din sud? Prin ce este diferit Hochdeutsch de Plattdeutsch? Austriac, elvetian, german – care este diferenta? – Incepand sa inveti limba germana, intalnesti o multime de astfel de intrebari.

Excursie in istorie
In Germania, o tara relativ mica, exista atat de multe dialecte si variante regionale, ca uneori te intrebi cum de germanii, in general, se inteleg reciproc. De fapt, situatia lingvistica din Germania se datoreaza in mare parte ipotezelor istorice. Frontierele dialectelor si variantele regionale corespund granitelor principatelor feudale. In urma cu aproape doua mii de ani, in secolul 1-2, pe teritoriul de astazi a Germaniei au trait diferite natiuni si triburi, care in mod constant se luptau unii cu altii pentru noi teritorii. Drept urmare a asa numitei „Marii migratii triburile s-au mutat la sud la nord si s-au stabilit peste muntii Alpi, aducand cu ei limba lor, dialectul lor diferit. Cele mai mare grupuri de triburi care au existat la momentul respectiv, au fost aleman (Alemannen), bavarez (Bayern), svabi (Schwaben), tyuringi (Thüringer), Hesse (Hessen), francii (Franken), sasii (Sachsen) si frizii (Friesen) .

Cu trecerea timpului, granitele cnezatelor si formatiunile politice s-au schimbat – de exemplu, intr-o zona in care au locuit anterior Alemannii, astazi sunt pamanturile Baden-Württemberg, partea de vest a Bavariei, partea de vest a Austriei, o parte din Elvetia, Principatul Liechtenstein, precum si o mica zona a Frantei moderne, cu care se invecineaza Germania – Alsacia.

Domenii de distributie a dialectului

In acelasi timp, germanii, care traiesc acum la sud, se pot intelege reciproc cu mult mai usor decat un berlinezar intelege un rezident din Munchen. Diferentele dialectice in limbaj reflecta, in primul rand, afilierea teritoriala a purtatorului sau. Aici pe harta sunt prezentate principalele zone dupa dialecte: cu rosu si albastru sunt mentionate dialectele germane de sus (bavarezi, svabi, alemanni, austrieci, etc.), verde si portocaliu – de mijloc (Turingia, Hessi) etc. Decodificarea exacta poate fi gasita imediat sub imagine.

Stop! Veti intreba – cum sunt dialectele germane de jos la nord si nu la sud? Faptul consta in ceea ca partea de nord a Germaniei este de campie si ses, de unde si numele – „germania de jos”, in timp ce in sudul Germaniei sunt munti si dealuri, si, prin urmare, acestea sunt numite „Germania de sus”.

Astazi, vom continua sa vorbim despre greselile tipice facute de multi studenti care studiaza limba germana.

Din motive metodologice, variantele cu erori nu vor fi publicate, doar exemplele de utilizare corecta a cuvintelor.

Partile anterioare ale colectiei:[1], [2], [3], [4], [5], [6], [7], [8]

1. Lernen VS erfahren
Multi studenti, impovarati de cunoasterea limbii engleze, tind sa atribuie cuvantului „lernen” un inteles gresit. Nu faceti acest lucru: pentru a spune „am aflat„, folositi verbul „erfahren„.

2. Gradul comparativ din adjectivul HOCH
Formand un grad comparativ de la adjectivul „hoch”, fiti deosebit de vigilenti: el il pierde pe Ach-Laut care se aude in forma initiala. Dupa cum a spus unul dintre colegii nostri, „Den Hocha gibt es im Multlotto”. Apropo, cineva isi aminteste aceasta emisiune si pe Hocha?

3. Die Leiche VS leihen
Pierzand din vigilenta, destul de multi studenti tind sa citeasca verbul «leihen» (a imprumuta) cu Ich-Laut, obtinand astfel un substantiv „Leichen” (cadavre).

4. Die Uhr VS ur-
Este necesar sa se distinga semnificatia cuvantului „die Uhr” (ceas) si prefixului, care are semnificatia „original”. Cand se pronunta, in ambele cazuri, sunetul „u” este lung.

5. Wieder VS wider
Multi studenti tind sa nu i-a in considerare diferentele semantice si ortografice dintre un adverb (sau prefix) „wieder” (iarasi, din nou) si prepozitia (sau prefixul) „wider” (contra).