test limba germana

Cum se vorbeste in Berlin si München? Este adevarat ca germanii din nord nu-i inteleg pe germanii din sud? Prin ce este diferit Hochdeutsch de Plattdeutsch?

Care este diferenta dintre diferitele dialecte din Germania?

In sudul Germaniei veti intalni pronuntia “sch” in loc de “s”. Prin acest dialect se deosebesc svabii si locuitorii din Reutlingen, Tübingen, Bad Cannstatt – zona la sud de Stuttgart.

Was machst (machscht) du heute? Kannst (kannscht) du mir bitte helfen? Hast (hascht) du es schon?

Aici de asemenea, le place sa vorbeasca cu sufixul diminutiv : Spätzle, Grüßle, Peterle, Leckerle. In germana elvetiana este comun sufixul : de exemplu, Grüßli, Züri, Müsli. Desi cuvântul Müsli a devenit atat de usual, ca noi il folosim fara sa ne dam seama ca el a fost doar un dialect: un medic elvetian a inventat pentru pacientii sai o varianta alternativa pentru o dieta sanatoasa, iar numele Müsli provine de la cuvantul Mus – piure din fructe in versiunea elvetiana cu sufixul nostru preferat este Müsli.

Mergand in orice magazin din Bavaria sau Baden-Württemberg, de multe ori in loc de traditionalul “Hallo” auzi “Grüß Gott”, iar tinerii la intalnire vor saluta “servus”. Germanii din sud au, de asemenea, un fel de intonatie, un pic diferita de tonul germanilor din nord, iar traind un timp de o luna sau doua undeva in zona Stuttgart, incepi sa adopti frazele de dialect si sa copii intonatia.

Locuitorii din Köln si zona inconjuratoare pot fi usot perceputa dupa pronuntia specifica de foneme , cum ar fi in cuvintele Lustigh, komisch, regnerisch, schmutzig – la sfarsitul unui cuvant totul va suna aproximativ la fel (“komih”, “regnerih”).

Mergand mai departe spre nord veti intalni oamenii care pronunta “s” la sfarsitul cuvintelor ca “T”: DAT – „das“, Wat – „was“, diet – „dies“, allet – „alles“.

Dialectul berlinez iese in evidenta pentru celebrele ick (ich) si dat (das): Dat kann nit war sein, ick bin doch in Berlin oder wat?

Dialectele germane sunt utilizate la scara larga in viata de zi cu zi, iar germaniiliber trec de la dialect la limba literara (Hochdeutsch). Crainicii de transmisie radio si de televiziune vorbesc Hochdeutsch, in Hochdeutsch sunt tiparite cartile si ziarele, de asemenea, spectacolele de teatru, filmele. Uneori, in scopul de a obtine un efect special este posibila utilizarea unui dialect, de exemplu, in cazul in care eroul este originar din Bavaria, si asta se subliniaza prin discursul sau. In documentele oficiale se foloseste numai Hochdeutsch.

Unele dialecte sunt “mai puternice” decat altele – ele sunt, de asemenea, folosite de tineri in mediul lor de comunicare. In ultimul timp exista o tendinta de a accentua dialectul. De multe ori am auzit povesti cum ar fi: reprezentantul de vanzari de la Boschiz Stuttgart la prezentarea unui nou produs in Hamburg a incercat din greu sa vorbeasca Hochdeutsch, din aceasta cauza mereu s-a incalcit, vorbea incordat straduindu-se sa nu folosesca dialectul Schwab. Iar prezentarea nu a fost foarte reusita din cauza asta. Dar, in timpul cinei Schwab-ul nu se mai rusina de dialectul lui si chiar a spous o multime de glume despre acest lucru, si toti au fost de acord ca, daca el in timpul prezentarii vorbea in modul obisnuit, succesul ar fi fost garantat.

Nu va fie frica sa vorbiti in dialect, nu va fie teama ca nu veti intelege dialectul – germanii pot vorbi si asa, si altfel. O cunoastere a anumitor forme dialectale si cuvinte va va permite sa straluciti in compania germanilor cu cunostinte vaste, nu doar de limba, ci si de diferente culturale.