În limba germană, există un grup de așa-numitele substantive slabe (toate sunt de genul masculin, le vom memora astfel: „bărbații slabi”). De ce sunt așa numite vom afla un pic mai târziu.

În literatura de specialitate, le mai găsim și sub forma de declinarea slabă. Din ele fac parte:

1) cuvinte cu -e (der Junge – băiatul, der Russe – rusul, der Kollege- colegul);
2) cuvintele cu sufixe „internaționale” (de fapt, grecești sau latine), de obicei care indică tipul de activitate, cum ar fi: der Student, der Polizist, der Musikant, der Diplomat, der Fotograf, der Filosof, der Architekt…, cu excepția cuvintelor cu -r (Politiker, Regisseur, Notar), cu -l (general), -n (spion);
3) unele substantive „neînsuflețite” de origine străină: der Planet, der Komet, der Brillant, der Diamant, der Automat, der Paragraph…;
4) unele substantive, mai ales monosilabice, care trebuie memorate:
der Herr (domnul), der Held (eroul), der Hirt (păstorul),
der Mensch (omul), der Narr (prostul), der Tor (nebunul),
der Bär (ursul), der Ochs (taurul),
der Fürst (prințul), der Prinz, der Graf, der Zar,
der Kamerad (tovarășul), der Nachbar (vecinul), der Bauer (țăranul).

Aceștia se numesc „bărbați slabi”, deoarece la plural primesc terminația -(е)n, adică sfârșitul tipic al pluralului pentru cuvintele de genul feminin:

der Junge – die Jungen, der Musikant – die Musikanten, der Mensch – die Menschen.
(Comparați: die Politiker, die Regisseure, die Notare, die Generale sau Generäle, die Spione.)

Acest lucru este convenabil: înseamnă că pentru ele nu trebuie memorat pluralul în mod special.
Problema la aceste substantive este că ele își păstrează forma doar la nominativ (Nominativ). La orice alt caz, ele își schimbă forma, adaugând terminația -(е)n.
Nominativ: Der Junge spielt Fußball. – Băiatul joacă fotbal.
Akkusativ: Ich kenne den Jungen. – Îl cunosc pe băiat.
Dativ: Ich schenke dem Jungen den Fußball. – Îi ofer băiatului mingea.
Genitiv: Das ist der Fußball des Jungen. – Aceasta este mingea băiatului.

Cuvântul der Herr (Lord) are o mică caracteristică care este manifestată doar în scris:

Ich kenne den Herrn. (Se adaugă numai -n).
Meine Damen und Herren! (La plural, după cum era de așteptat, -en).

După cum am spus deja, nu toate cuvintele internaționale, care denotă tipul de activitate, se referă la substantivele „slabe” (der Politiker – die Politiker). De un interes deosebit sunt cuvintele cu -or (der Autor), care formează pluralul ca substantive „slabe” (în timp ce schimbă accentul), dar la singular, la declinare după cazuri, se comportă ca substantivele „puternice”.
Der Motor – die Motoren, der Autor – die Autoren.
Ich kenne den Autor. „Cunosc  autorul.” Die Defektion des Motors.

La „bărbații slabi” se pot adăuga câteva substantive cu abatere la cazul genitiv (Genitiv), la alte cazuri, ele se comportă ca cele slabe. Comparăm:
der Name des Mannes – numele bărbatului (substantiv normal);
der Name des Jungen – numele băiatului (substantiv slab);
die Bekanntheit des Namens – faima numelui (la genitiv, forma mixtă: -n + -s).
Ich kenne den Namen – cunosc numele (în restul cazurilor, ca un substantiv slab).

Deci, după cum puteți vedea, aceste substantive la genitiv acceptă ambele terminații: și cel slab, și (direct pe el) cel puternic. În plus, la cazul nominativ, aceste cuvinte au două opțiuni: cu -n și fără -n, de exemplu: der Friede(n) (pacea).
Aceste cuvinte (de genul masculin, precum și substantivele slabe), în varianta lor preferata în prezent sunt astfel:
der Gedanke – gândul, der Name – numele, der Funke – flacăra,
der Friede – pacea, der Wille -voința, der Buchstabe – litera,
der Schaden – răul, der Samen – sămânța, der Haufen – grămada,
der Fels – stânca.
Și un cuvânt de genul neutru: das Herz – inima. De exemplu, în fraza ‘„schweren Herzens” – cu o inimă grea (cu reticiență).

Apartenența în limba germană este exprimată (precum în limba engleză) cu terminația -s: Peters Arbeit (opera lui Petru). Totuși, Petru este un nume… Cum procedăm cu alte cuvinte?

der Arbeiter: der Lohn des Arbeiters – salariul  lucrătorului;
das Kind: der Ball des Kindes – mingea copilul;
ein Arbeiter: der Lohn eines Arbeiters – salariul unui lucrător;
ein Kind: der Ball eines Kindes – mingea  unui copil.

Acesta este un alt caz – cazul genitiv. În alte limbi, el răspunde întrebărilor „pe cine?”, „pe ce?”, „cui?” (cum ar fi: „cine este părintele?”, „ale cui gene?”). În limba germană, practic răspunde doar la o întrebare: a cui? – Wessen?

La genul masculin și neutru, articolul se modifică  în des (hotărât) sau eines (nehotărât), iar la sfârșit se adaugă -(e)s la substantive.
În acest caz, substantivele monosilabice, scurte, preferă la genitiv să adauge un termen mai lung -es, iar la celelalte cuvinte se adaugă -s:
– des Kindes, des Arbeiters.

Cuvintele care se termină cu silaba percusivă (cu două consoane consecutive la urmă) primesc și ele la sfârșit -es:

Die Bedeutung dieses Erfolges – semnificația acestui succes.
(Par a fi purtați de inerție, nu se pot opri imediat la -s).

Genul feminin (die) din nou, la fel ca la dativ, „schimbă genul” (der), iar eine se transformă în einer:

die Frau: das Kleid der Frau – rochia  femeii;
eine Frau: das Kleid einer Frau – rochia unei femei.
La sfârșitul substantivului feminin, după cum puteți observa, nu există niciun -s.

Numărul plural în cazul genitiv este exact la fel ca și genul feminin, adică se schimbă die în der (spre deosebire de dativ: den Kindern –  copiilor):

die Kinder der Frauen – copiii femeilor;
die Bälle der Kinder – mingile copiilor.

Dar cum spunem la: (unele oarecare) rochii (ale unor) femei?
Avem doua cuvinte: Kleider, Frauen. Articole nu avem, deoarece la plural, incertitudinea este exprimată prin absența articolului. Cum putem lega aceste două cuvinte, dacă nu prin articol? Se poate folosi prepoziția von (de la):

Kleider von Frauen – rochiile de femei.

Este o posibilitate… Doar trebuie să memorați ca după prepoziția von se presupune cazul dativ (despre prepoziții vom discuta mai târziu).

Prin urmare:

Bälle von Kindern – mingi de-ale copiilor.

Dacă există un adjectiv, atunci aceste două cuvinte pot fi asociate cu adjectivul:

Kleider schöner Frauen – rochiile femeilor frumoase.

Adjectivul va fi asociat  articolului, așadar va lua terminația lui.

Urmăriți lecția mai departe aici.

În limba română spunem: „un litru de apă, trei pahare cu vin” și folosim cazul genitiv (cât?). Germanii, în astfel de cazuri (când precizează cantitatea) lasă totul la nominativ (Nominativ): ein Liter Wasser, drei Gläser Wein.

Un nume personal la genitiv poate sta atât înaintea cuvântului specificat, cât și după. Dacă stă înainte, atunci articolul nu este necesar, numele îl elimină:

Schillers Dramen, die Dramen Schillers (die Dramen von Schiller);
Die Teilung Deutschlands (divizarea Germaniei), Schwedens Königin (Regina Suediei).

Ce-i de făcut cu astfel de nume precum Thomas, de exemplu? Lor nu le poți pune -s ca sufix. Există două căi: fie puneți un apostrof, fie utilizați prepoziția von (din, de la):

Thomas’ Fahrrad = das Fahrrad von Thomas (bicicleta lui…);
Fritz’ Leistungen = die Leistungen von Fritz (performanțele, realizările lui…).

Când numele au un articol propriu, atunci nu au nevoie de -s (articolul și așa indică apartenența):

die Krankheit des kleinen Stefan – boala micului Ștefan,
die Rede des Herrn Meier – discursul domnului Meyer.

Genitivul, uneori, este folosit pentru a nu exprima apartenența, ci pentru a exprima circumstanțele timpului, locului sau modului de acțiune și anume, separat, de la sine:

Er kommt des Weges – El merge pe acest drum în întâmpinare.
Eines Tages – odata / într-o zi.
Er saß gesenkten Kopfes – El stătea cu capul plecat. (Acest mod este puțin folosit în limba moderna, sună foarte literar).

Pronumele poate nu doar să înlocuiască obiectul sau persoana, ci și să le indice, să le caracterizeze, cu alte cuvinte, să înlocuiască sensul:

dieses Buch – această carte, dein Buch – cartea ta…

Genurile posesive (adică cele care exprimă apartenența) pronominale la cazul singular, se comportă exact ca un articol nehotărât.

Memorați:
mein – ca și ein

Das ist ein/mein Freund. – Acesta este un/prietenul meu. (Nu este – meiner!)
Ich rufe einen/meinen Freund. – Eu îl sun pe un prieten/prietenul meu.
Ich bin einem/meinem Freund besonders dankbar. – Sunt deosebit de recunoscător unui prieten / prietenului meu.
Der Vorschlag eines/meines Freundes. – Propunerea unui prieten / prietenului meu.

În limba germană, după cum știți, nu există articol nehotărât la plural. Prin urmare, la plural, pronumele posesiv imită un anume articol la plural, die (adică se termina cu -e):

Ich liebe die/meine Töchter – „Îmi iubesc fiicele / pe fiicele mele.”
Was schicke ich den/meinen Töchtern? – „Ce trimit fetelor mele?”
Die Freunde der/meiner Töchter gefallen mir nicht besonders. – „Prietenii fiicelor mele nu prea îmi plac.”

Cel mai bine se memorează pronumele posesive din exemplele următoare:

Das ist nicht meine Schuld, das ist deine Schuld. – Nu e vina mea, e vina ta.
Das ist nicht euer Geld, das ist unser Geld. – Nu sunt banii vostri, ci sunt banii nostri. ( Geld nu are forma de plural, ci îl tratăm ca pe un singular)

La pronumele euer dispare -е dacă mai are și sfârșit (așa este mai convenabil de spus):
eure Kinder – copiii tăi, mit eurem Sohn – cu fiul vostru.

La pronumele unser pierderea lui -e nu este necesară, dar este posibilă:
mit uns(e)rem Kind – cu copilul nostru.

În limba germană există trei tipuri diferite cu sie: sie – ea, sie – ei și Sie – dumneavoastră. Putem spune că există doar două, deoarece forma politicoasă este formată din persoana a 3-a plural (ei/ele) și diferă numai prin faptul că se scrie cu o majusculă. Deci, pronumele posesiv de la orice sie va fi ihr:

ihr Kind – copilul ei / (al lor);
Ihr Kind – copilul dumneavoastră .

Memorati încă două exemple:
der Mann mit seiner Frau – bărbatul cu soția sa (a lui);
die Frau mit ihrem Mann – femeia cu soțul ei.

Nu vă încurcați, va rog!

În limba germană, acestea sunt cuvinte diferite:
seine Frau, ihr Mann – (soția lui, bărbatul ei);
Ich liebe sie, ihn – (o iubesc pe ea, îl iubesc pe el).

Mai un detaliu. Cum să spunem „un prieten de-al meu”? Articolul nehotărât și pronumele posesiv nu pot coexista unul lângă altul, ein și mein se pot înlocui unul pe celălalt. Prin urmare, corect este:
ein Freund von mir – este unul dintre prietenii mei (un prieten de-al meu).

Nemții sunt predispuși să folosească pronume posesive. De exemplu, în cazul în care în alte limbi s-ar spune „eu sunt cu soția”, neamțul va fi mai precis: eu sunt cu soția mea (ich bin mit meiner Frau):
Ich war gestern mit meiner Frau im Kino. – Am fost ieri cu soția mea la cinema.

Cum să spun: Domnul Fischer împreună cu fratele și sotia sa? Problema este că în germană nu există un pronume universal, iar dacă spunem cu „fratele și cu soția lui”, atunci va exista o confuzie. Prin urmare, în astfel de cazuri, se folosește un pronume demonstrativ special:
Herr Fischer mit seinem Bruder und dessen Frau. – Domnul Fischer împreună cu fratele său și cu soția sa (literalmente: a lui).
Frau Fischer mit ihrer Schwester und deren Mann. – Doamna Fischer împreună cu sora ei și cu soțul ei (acestea).
Den Fischers geht es doch gut; deren (ihre) Sorgen möchte ich haben! – „Acești Fischers trăiesc bine; de aș avea grijile lor (preocupările lor aș vrea să le am eu)!
După cum se poate vedea din ultimul caz, un astfel de pronume demonstrativ îl poate înlocui pe cel posesiv. În orice caz, el oferă o mai mare claritate, deoarece este strâns legat de cuvântul anterior. La urma urmei, a provenit din articolul din cazul genitiv:
Die Frau des Bruders (soția fratelui), der Mann der Schwester (soțul surorii), die Kinder der Freunde (copiii prietenilor).

În afară de pronumele posesive, în limba germană există, de asemenea, pronume la cazul genitiv (Genitiv). Ele nu exprimă nicio apartenență. Așadar, unele verbe (destul de vechi) sunt folosite cu acest caz, de exemplu gedenken – a memora, a-și aminti (stil sublim):

Wir werden deiner (euer) immer gedenken. – Noi ne vom aminti totdeauna de tine (de voi).
În acest caz, unser și euer nu se schimbă și toți ceilalți adaugă -er (meiner, deiner, ihrer).