În limba română spunem: „un litru de apă, trei pahare cu vin” și folosim cazul genitiv (cât?). Germanii, în astfel de cazuri (când precizează cantitatea) lasă totul la nominativ (Nominativ): ein Liter Wasser, drei Gläser Wein.
Un nume personal la genitiv poate sta atât înaintea cuvântului specificat, cât și după. Dacă stă înainte, atunci articolul nu este necesar, numele îl elimină:
Schillers Dramen, die Dramen Schillers (die Dramen von Schiller);
Die Teilung Deutschlands (divizarea Germaniei), Schwedens Königin (Regina Suediei).
Ce-i de făcut cu astfel de nume precum Thomas, de exemplu? Lor nu le poți pune -s ca sufix. Există două căi: fie puneți un apostrof, fie utilizați prepoziția von (din, de la):
Thomas’ Fahrrad = das Fahrrad von Thomas (bicicleta lui…);
Fritz’ Leistungen = die Leistungen von Fritz (performanțele, realizările lui…).
Când numele au un articol propriu, atunci nu au nevoie de -s (articolul și așa indică apartenența):
die Krankheit des kleinen Stefan – boala micului Ștefan,
die Rede des Herrn Meier – discursul domnului Meyer.
Genitivul, uneori, este folosit pentru a nu exprima apartenența, ci pentru a exprima circumstanțele timpului, locului sau modului de acțiune și anume, separat, de la sine:
Er kommt des Weges – El merge pe acest drum în întâmpinare.
Eines Tages – odata / într-o zi.
Er saß gesenkten Kopfes – El stătea cu capul plecat. (Acest mod este puțin folosit în limba moderna, sună foarte literar).
Pronumele poate nu doar să înlocuiască obiectul sau persoana, ci și să le indice, să le caracterizeze, cu alte cuvinte, să înlocuiască sensul:
dieses Buch – această carte, dein Buch – cartea ta…
Genurile posesive (adică cele care exprimă apartenența) pronominale la cazul singular, se comportă exact ca un articol nehotărât.
Memorați:
mein – ca și ein
Das ist ein/mein Freund. – Acesta este un/prietenul meu. (Nu este – meiner!)
Ich rufe einen/meinen Freund. – Eu îl sun pe un prieten/prietenul meu.
Ich bin einem/meinem Freund besonders dankbar. – Sunt deosebit de recunoscător unui prieten / prietenului meu.
Der Vorschlag eines/meines Freundes. – Propunerea unui prieten / prietenului meu.
În limba germană, după cum știți, nu există articol nehotărât la plural. Prin urmare, la plural, pronumele posesiv imită un anume articol la plural, die (adică se termina cu -e):
Ich liebe die/meine Töchter – „Îmi iubesc fiicele / pe fiicele mele.”
Was schicke ich den/meinen Töchtern? – „Ce trimit fetelor mele?”
Die Freunde der/meiner Töchter gefallen mir nicht besonders. – „Prietenii fiicelor mele nu prea îmi plac.”
Cel mai bine se memorează pronumele posesive din exemplele următoare:
Das ist nicht meine Schuld, das ist deine Schuld. – Nu e vina mea, e vina ta.
Das ist nicht euer Geld, das ist unser Geld. – Nu sunt banii vostri, ci sunt banii nostri. ( Geld nu are forma de plural, ci îl tratăm ca pe un singular)
La pronumele euer dispare -е dacă mai are și sfârșit (așa este mai convenabil de spus):
eure Kinder – copiii tăi, mit eurem Sohn – cu fiul vostru.
La pronumele unser pierderea lui -e nu este necesară, dar este posibilă:
mit uns(e)rem Kind – cu copilul nostru.
În limba germană există trei tipuri diferite cu sie: sie – ea, sie – ei și Sie – dumneavoastră. Putem spune că există doar două, deoarece forma politicoasă este formată din persoana a 3-a plural (ei/ele) și diferă numai prin faptul că se scrie cu o majusculă. Deci, pronumele posesiv de la orice sie va fi ihr:
ihr Kind – copilul ei / (al lor);
Ihr Kind – copilul dumneavoastră .
Memorati încă două exemple:
der Mann mit seiner Frau – bărbatul cu soția sa (a lui);
die Frau mit ihrem Mann – femeia cu soțul ei.
Nu vă încurcați, va rog!
În limba germană, acestea sunt cuvinte diferite:
seine Frau, ihr Mann – (soția lui, bărbatul ei);
Ich liebe sie, ihn – (o iubesc pe ea, îl iubesc pe el).
Mai un detaliu. Cum să spunem „un prieten de-al meu”? Articolul nehotărât și pronumele posesiv nu pot coexista unul lângă altul, ein și mein se pot înlocui unul pe celălalt. Prin urmare, corect este:
ein Freund von mir – este unul dintre prietenii mei (un prieten de-al meu).
Nemții sunt predispuși să folosească pronume posesive. De exemplu, în cazul în care în alte limbi s-ar spune „eu sunt cu soția”, neamțul va fi mai precis: eu sunt cu soția mea (ich bin mit meiner Frau):
Ich war gestern mit meiner Frau im Kino. – Am fost ieri cu soția mea la cinema.
Cum să spun: Domnul Fischer împreună cu fratele și sotia sa? Problema este că în germană nu există un pronume universal, iar dacă spunem cu „fratele și cu soția lui”, atunci va exista o confuzie. Prin urmare, în astfel de cazuri, se folosește un pronume demonstrativ special:
Herr Fischer mit seinem Bruder und dessen Frau. – Domnul Fischer împreună cu fratele său și cu soția sa (literalmente: a lui).
Frau Fischer mit ihrer Schwester und deren Mann. – Doamna Fischer împreună cu sora ei și cu soțul ei (acestea).
Den Fischers geht es doch gut; deren (ihre) Sorgen möchte ich haben! – „Acești Fischers trăiesc bine; de aș avea grijile lor (preocupările lor aș vrea să le am eu)!
După cum se poate vedea din ultimul caz, un astfel de pronume demonstrativ îl poate înlocui pe cel posesiv. În orice caz, el oferă o mai mare claritate, deoarece este strâns legat de cuvântul anterior. La urma urmei, a provenit din articolul din cazul genitiv:
Die Frau des Bruders (soția fratelui), der Mann der Schwester (soțul surorii), die Kinder der Freunde (copiii prietenilor).
În afară de pronumele posesive, în limba germană există, de asemenea, pronume la cazul genitiv (Genitiv). Ele nu exprimă nicio apartenență. Așadar, unele verbe (destul de vechi) sunt folosite cu acest caz, de exemplu gedenken – a memora, a-și aminti (stil sublim):
Wir werden deiner (euer) immer gedenken. – Noi ne vom aminti totdeauna de tine (de voi).
În acest caz, unser și euer nu se schimbă și toți ceilalți adaugă -er (meiner, deiner, ihrer).