test limba germana

In romana, spunem: un litru de apa, trei pahare cu vin si folosim cazul genitiv (cat?). Germanii in astfel de cazuri (cand precizeaza cantitatea) lasa totul la nominativ (Nominativ): ein Liter Wasser, drei Glas Wein.

Un nume personal la Genitiv poate sta atat inaintea cuvantului specificat cat si dupa. Daca sta inainte, atunci articolul nu este necesar: numele il elimina:
Schillers Dramen, die Dramen Schillers (die Dramen von Schiller);
Die Teilung Deutschlands (divizarea Germaniei), Schwedens Königin (Regina Suediei).

Cei de facut cu astfel de nume precum Thomas, de exemplu? La urma urmei lor nu le poti pune -s la sfarsit? Exista doua cai: fie puneti un apostrof, fie utilizati prepositia von (din, de la):

Thomas’ Fahrrad = das Fahrrad von Thomas (bicicleta …),
Fritz’ Leistungen = die Leistungen von Fritz (succesele, realizarile …).
Mai exista o posibilitate, dar cam invechita: Fritzens Leistungen.

Cand numele are un articol propriu, atunci nu are nevoie de -s (articolul si asa indica apartenenta):

die Krankheit des kleinen Stefan – boala micului Stefan,
die Rede des Herrn Meier – Discursul domnului Meyer.

Genitivul uneori este folosit pentru a nu exprima apartenenta, ci pentru a exprima circumstantele timpului, locului sau modului de actiune, si anume, adica separat, de la sine:

Er kommt des Weges – El merge pe acest drum, in intampinare.
Eines Tages – odata.
Er saß gesenkten Kopfes – El statea cu capul plecat. (Acest mod este putin folosit in limba moderna, suna foarte literar).

Pronumele poate nu doar sa inlocuiasca obiectul sau persoana, ci si sa le indice, sa le caracterizeze, cu alte cuvinte, sa inlocuiasca sensul:
dieses Buch – aceasta carte, dein Buch – cartea ta…
Genurile posesive (adica cele care exprima apartenenta) pronumele la cazul singular se comporta exact ca un articol nedeterminat.

Memorati:
mein – ca si ein:
Das ist ein/mein Freund. – Este (un) prietenul meu. (Nu este – meiner!)
Ich rufe einen/meinen Freund. – Eu o sa-l chem pe (unul) / prietenul meu.
Ich bin einem/meinem Freund besonders dankbar. – Sunt deosebit de recunoscator pentru (unui) / prietenului meu.
Der Vorschlag eines/meines Freundes. – Oferta (unui) / prietenului meu.

In limba germana, dupa cum stiti, nu exista articol nedeterminat la plural. Prin urmare, la plural, pronumele posesiv imita un anume articol la plural -die (adica se termina cu -e):
Ich liebe die/meine Töchter – “Imi iubesc fiicele.” (Nota: nu ale mele!)
Was schicke ich den/meinen Töchtern? – “Ce voi trimite fetelor mele?”
Die Freunde der/meiner Töchter gefallen mir nicht besonders. – “Prietenii fiicelor mele nu prea imi plac.”

Cel mai bine se memoreaza pronumele posesive in exemple:
Das ist nicht meine Schuld, das ist deine Schuld. – Nu e vina mea, e vina ta.
Das ist nicht euer Geld, das ist unser Geld. – “Nu sunt banii vostri, ci sunt banii nostri”.

La pronumele -euer dispare -е, daca mai are si sfarsit (asa este mai convenabil de spus):
eure Kinder – copiii tai, mit eurem Sohn – cu fiul vostru.
La pronumele -unser pierderea lui -e nu este necesara, dar este posibila:
mit uns(e)rem Kind – cu copilul nostru.

In limba germana exista trei tipuri diferite de: sie – ea, sie – ei (-> Sie – voi). Putem spune ca exista doar doua dintre ele, deoarece forma politicoasă este formata din – ei si difera numai prin faptul ca se scrie cu o majuscula. Deci, pronumele posesiv de la orice sie va fi ihr:
ihr Kind – copilul ei (a lor),
Ihr Kind – copilul vostru.
Memorati inca doua exemple:
der Mann mit seiner Frau – barbatul cu sotia sa (a lui),
die Frau mit ihrem Mann – femeia cu sotul sau (al ei).

Nu va incurcati Va rog:
In limba germana, acestea sunt cuvinte diferite:
seine Frau, ihr Mann; – (sotia sa, barbatul sau)
Ich bebe sie, ihn. – (il iubesc pe el, o iubesc pe ea).
Ai inca un detaliu. Cum sa spunem – un prieten de al meu? Articolul nedefinit si pronumele posesiv nu pot coexista unul langa altul, ein si mein se pot inlocui unul pe celalalt. Prin urmare, corect este:
ein Freund von mir – este unul dintre prietenii mei (un prieten de la mine).

Germanii sunt predispusi sa foloseasca pronume posesive. De exemplu, in cazul in care in alte limbi s-ar spune – eu sunt cu sotia, nematul va fi mai precis: eu sunt cu sotia mea (sau, de exemplu, cu sotia lui):
Ich war gestern mit meiner Frau im Kino. – Am fost ieri cu sotia mea la cinema.

Cum sa spun: Dl Fisher impreună cu fratele si sotia sa? Problema este ca in germana nu exista un pronume universal, iar daca spunem cu fratele si cu sotia lui, atunci va exista o confuzie. Prin urmare, in astfel de cazuri, se folosește un pronume demonstrativ special:
Herr Fischer mit seinem Bruder und dessen Frau. – Dl Fisher impreună cu fratele sau si cu sotia sa (literalmente: a lui).
Frau Fischer mit ihrer Schwester und deren Mann. – Doamna Fisher impreuna cu sora ei si cu sotul ei (acesteea).
Den Fischers geht es doch gut; deren ( ihre ) Sorgen möchte ich haben! – “Acesti Fischers traiesc bine; de asi avea grijile lor (preocuparile lor as vrea sa le am eu)!
Dupa cum se poate vedea din ultimul caz, un astfel de pronume demonstrativ il poate inlocui pe cel posesiv. In orice caz, el ofera o mai mare claritate, deoarece este strans legat de cuvantul anterior. La urma urmei, a provenit din articolul din cazul genitiv:
Die Frau des Bruders (sotia fratelui), der Mann der Schwester (sotul surorii), die Kinder der Freunde (copiii prietenilor).

In afara de pronumele posesive, in limba germana exista, de asemenea, pronume la cazul genitiv (Genitiv). Ele nu exprima nici o apartenenta. Faptul consta ca unele verbe (destul de vechi) sunt folosite cu acest caz, de exemplu gedenken – a memora, a-si aminti (stil sublim):
Wir werden deiner (euer) immer gedenken. – Noi ne vom aminti intotdeauna de tine(de voi).
In acest caz, unser si euer nu se schimba si toti ceilalti adaugă -er (meiner, deiner, ihrer).