Arhive categorii: Gramatica

Timpul trecut (Präteritum) – partea a II-a

In acest articol urmeaza partea a II – Timpul trecut (Präteritum). Partea I o gasiti aici. Deci, intr-o conversatie folositi Perfektul, intr-o poveste (despre evenimente care nu au legatura cu momentul prezent) – Präteritum. Cu toate acestea Präteritum verbelor –sein, –haben si verbelor modale (+ verbul –Wissen) este utilizat in conversatii – la fel cu Perfekt:

Ich war in der Türkei. (Präteritum) – Am fost in Turcia.
= Ich bin in der Türkei gewesen. (Perfekt)
Ich hatte einen Hund. (Präteritum) – Am avut un caine.
= Ich habe einen Hund gehabt. (Perfekt)
Ich musste ihr helfen. (Präteritum) – A trebuit sa o ajut.
= Ich habe ihr helfen müssen. (Perfekt)
Ich wusste das. (Präteritum) – Ei stiam asta.
Ich habe das gewusst. (Perfekt)
Forma la timpul trecut -sein -> war (du warst, er war, wir waren…) si haben -> hatte (du hattest, er hatte, wir hatten…) trebuie memorate.

Verbele modale formeaza Präteritum ca si cele slabe – inserand sufixul -t-, cu exceptia faptului ca umlaut in acest caz, „dispare”: müssen —> musste, sollen —> sollte, dürfen —> durfte, können —> konnte, wollen —> wollte.

De exemplu:
Ich konnte in die Schweiz fahren. Ich hatte Glück. Ich war noch nie in der Schweiz. – Eu am putut merge in Elvetia. Am avut noroc (am fost fericit). Eu nu am fost niciodata in Elvetia.

In mod separat, trebuie memorat: mögen -> mochte:
Ich mochte früher Käse. Jetzt mag ich keinen Käse. – Inainte imi placea branza. Acum nu-mi place branza.

Acum putem scrie asa-numitele forme de baza ale verbului (Grundformen):

Infinitiv Präteritum Partizip 2

kaufen – kaufte – gekauft
(a cumpara) – (am cumparat) – (cumparat)

trinken – trank – getrunken

Pentru verbele slabe, formele de baza nu trebuie memorate, deoarece ele sunt formate regulat. Principalele forme ale verbelor puternice trebuie memorate (ca, de altfel, si in limba engleza: drink – drank – drunk, see – saw – seen…). Pentru unele verbe puternice, dupa cum va amintiti, trebuie memorat si timpul prezent (Präsens) – pentru persoana II si III (tu, ea):

nehmen – er nimmt (el ia), fallen – er fällt (el cade).

O mentiune aparte necesita un mic grup de verbe intermediare, intre cele slabe si cele puternice:

denken – dachte – gedacht (a gandi),
bringen – brachte – gebracht (a aduce),

kennen – kannte – gekannt (a sti, a cunoaste),
nennen – nannte – genannt (a numi),
rennen – rannte – gerannt (a alerga, a goni),

senden – sandte – gesandt (a trimite),
(sich) wenden – wandte – gewandt (a se adresa).

Ele primesc la Präteritum si Partizip 2 sufixul -t, ca verbe slabe, dar in acelasi timp, isi schimba rasacina ca multe verbe puternice.

Pentru -senden si -wenden, sunt posibile si formele slabe (desi cele puternice (cu -a-) sunt folosite mai des:
Wir sandten/sendeten Ihnen vor vier Wochen unsere Angebotsliste. – Noi acum patru saptamani v-am trimis o lista de oferte.
Sie wandte/wendete kein Auge von ihm. – Ea nu-si lua (nu intorcea) ochii de la el.
Haben Sie sich an die zuständige Stelle gewandt/gewendet? – Voi v-ati adresat in instanta potrivita (responsabila pentru aceasta)?
Daca -senden are sensul de a traduce, iar -wenden – de a schimba directia, a se intoarce, atunci sunt posibile numai formele slabe:
Wir sendeten Nachrichten. – Noi am transmis stiri.
Er wendete den Wagen (wendete das Schnitzel). – El a intors masina (a intors snitelul).
Jetzt hat sich das Blatt gewendet. – Acum, pagina s-a intors (adica au venit vremuri noi).

Exista unele cazuri in care acelasi verb poate fi atat slab, cat si puternic. In acelasi timp, sensul sau se schimba. De exemplu, -hängen in sensul de a atarna are forma slaba, iar in sensul atarni – puternic (si, in general, la astfel de verbe „duble”, „dublul” activ, in general, are o forma slaba si cel pasiva – puternica).

Sie hängte das neue Bild an die Wand. – Ea a atarnat un tablou nou pe perete.
Das Bild hing schief an der Wand. – Imaginea atarnata pe perete statea stramb.
Hast du die Wäsche aufgehängt? – Tu ai intins rufele?
Der Anzug hat lange im Schrank gehangen. – Acest costum a stat mult timp in dulap.

Verbul erschrecken este slab, daca inseamna a speria si puternic, daca inseamna a se speria:

Er erschreckte sie mit einer Spielzeugpistole. – El a speriat-o cu un pistol de jucarie.
Sein Aussehen hat mich erschreckt. – Aspectul lui (exterior) m-a speriat.
Erschrecke nicht! – Nu speria!
Sie erschrak bei seinem Anblick. – Ea s-a speriat vazandu-l (literalmente: cand l-a vazut).
Ich bin über sein Aussehen erschrocken. – Eu ma tem de aspectul lui (de felul cum arata).
Erschrick nicht! – Nu te speria!

Verbul –bewegen poate insemna cum sa misti, sa aduci in miscare (si atunci este slab), dar si sa induca (puternic):

Sie bewegte sich im Schlaf. – Ea se misca (adica, varcolea) in somn.
Die Geschichte hat mich sehr bewegt. – Povestea asta m-a miscat foarte mult.
Sie bewog ihn zum Nachgeben. – Ea a determinat-o, l-a fortat sa renunte (l-a facut sa cedeze).
Die Ereignisse der letzten Wochen haben ihn bewogen, die Stadt zu verlassen. – Evenimentele din ultimele saptamani l-au determinat sa paraseasca orasul.

Verbul –schaffen – slab in sensul a munci, a izbuti in ceva (de altfel, motto-ul svabilor, si, in general, al germanilor:

schaffen, sparen, Häusle bauen – a munci, a economisi, a construi o casa) si puternic in sensul -a crea
Er schaffte die Abschlussprüfung spielend. – El in joaca a dat examenul final.
Wir haben das geschafft! – Am realizat asta, am reusit!
Am Anfang schuf Gott Himmel und Erde. – La inceput, Dumnezeu a creat cerul si pamantul.
Die Maßnahmen haben kaum neue Arbeitsplätze geschaffen. – Aceste evenimente nu au creat noi locuri de munca.

Timpul trecut (Präteritum)

Pe langa Perfekt (Infinitiv Perfekt), despre care puteti studia aici, exista in limba germana si timpul trecut simplu – Präteritum (care, din limba latina inseamna trecutul, a trecut prin). Se formeaza cu sufixul -t-. Comparati:
Ich tanze. – Eu dansez (timpul prezent – Präsens).
Ich tanzte. – Eu am dansat (timpul trecut – Präteritum).

Acest lucru este similar cu timpul trecut din limba engleza, in care semn al trecutului este sufixul –d-:
I dance – I danced.
Deci se introduce –t-, iar mai departe aceleasi terminatii personale. Comparati:

Präsens Präteritum
ich sage – eu spun, ich sagte – eu am spus
wir, sie, Sie sagen, wir, sie, Sie sagten
du sagst, du sagtest
er sagt, er sagte (!)
ihr sagt, ihr sagtet

Particularitatea Präteritum consta ca la persoana I si III (el, ea) nu se adauga terminatia personala -t, si anume: adica sunt la fel. (Dupa cum va amintiti, acelasi lucru se intampla si cu verbele modale.)

Dupa cum am mai spus, in limba germana exista verbe puternice (neregulate, care nu respecta regulile). Sagen – verb regulat, slab. Dar
fallen este puternic:
ich, er fiel (Eu, el a cazut), wir, sie, Sie fielen,
du fielst,
ihr fielt.
Aici nu mai e nevoie de sufixul timpului trecut -t-, deoarece trecerea timpului indica insusi cuvantul modificat (a se compara cu limba engleza: I see – eu vad, I saw – eu am vazut). Verbele la persoana I si III sunt aceleasi, terminatiile personale la aceste forme lipsesc (la fel ca si la verbele modale la timpul prezent).

Astfel, fraza -Eu am cumparat bere in limba germana poate fi spusa in doua moduri:
Ich kaufte Bier. – Präteritum (timpul trecut).
Ich habe Bier gekauft. – Perfect (timpul perfect).

Care este diferenta?
Perfektul este utilizat atunci cand actiunea care a avut loc in trecut este legata de prezent, cand este actuala. De exemplu, ai venit acasă si sotia te intreaba (cum se spune, nu-i nimic rau daca visezi):
Hast du Bier gekauft? – Ai cumparat bere?
Ja, ich habe Bier gekauft. – (Raspunzi cu constiinta impacata ca ai realizat).

Interesul ei nu este punctul din trecut, atunci cand ai cumparat berea, nu povestea, ci rezultatul actiunii – adica, berea prezenta. A fost facuta treaba sau nu? S-a facut sau nu? De aici si numele – Perfekt (timpul perfect).
Präteritum (timpul trecut) este utilizat atunci cand actiunea a avut loc in trecut, nu este deloc legata de momentul prezent. Este doar o poveste, o istorie despre unele evenimente trecute. De aceea Perfektul este folosit, de obicei, in conversatie, in dialog, in schimbul de observatii (deoarece anume in discutii cel mai des nu este importanta actiunea din trecut, ci relevanta sa in prezent, rezultatul acesteia), iar Präteritum – in poveste, in monolog. De exemplu, vorbiti despre modul cum ati petrecut vacantele:

Ich kaufte ein paar Flaschen BierDann ging ich an den Strand… – eu am cumparat cateva sticle de bere, am mers la plaja …
Sau povestiti copilului un basm:
Es war einmal ein König, der hatte drei Töchter… – A fost odata un rege care a avut trei fiice…
sau:
Ich kam, ich sah, ich siegte. – Am venit, am vazut, am castigat.

Din moment ce Präteritum este folosit, de regula, pentru a povesti, formele la persoana a doua (tu, voi) sunt rar utilizate. Chiar si la o intrebare catre povestitor de multe ori este folosit Perfektul – este atat de obisnuit acest lucru, ca aceasta forma – pentru replici, Präteritum cu o astfel de intrerupere a naratorului suna foarte literar (desi frumos): Kauftest du Bier? Gingt ihr dann an den Strand? Totusi practic veti intalni si folosi urmatoarele doua forme:

(ich, er) kaufte, wir (sie) kauften – pentru verbele slabe
(ich, er) ging, wir (sie) gingen – pentru verbele puternice.
Tabelul – formarea Präteritum:

formarea Präteritum

Forma nedefinita la timpul trecut (perfect)

O forma verbala nedefinita este un Infinitiv. De exemplu: faceti. Aici nu numai ca nu este clar cine face, dar nici timpul nu este clar: a facut, face sau va face. Limba germana in aceasta sectiune este bogata, deoarece are Infinitiv separat pentru timpul prezent si separat pentru timpul trecut:
Er macht, fährt (el face, merge) < – machen, fahren (a face, a merge) – Infinitiv Präsens.
Er hat gemacht, ist gefahren (el a facut, el a mers) a merge in trecut) – Infinitiv Perfekt.

Forma nedefinita la timpul trecut (perfect) (Infinitiv Perfekt)

Se foloseste forma nedefinita a timpului trecut, de exemplu, in combinatii speciale cu verbele modale. Fiti atenti la nuantele semnificatiei care apar:
Er hat die Entdeckung gemacht. – El a facut o descoperire.
Er muss die Entdeckung gemacht haben. – El, se pare (asta presupun eu) a facut o descoperire.
Sie ist ins Ausland gefahren. – Ea a plecat in strainatate.
Sie muss ins Ausland gefahren sein. – Ea, probabil (presupun eu) a plecat in strainatate.
Er soll die Entdeckung gemacht haben. – El, spun ei (asta crede cineva, se transmite din cuvintele altora), a facut aceasta descoperire.
Sie soll ins Ausland gefahren sein. – Ea, spun ei, a plecat in strainatate.
Er will die Entdeckung gemacht haben. – El sustine (si vrea sa fie crezut) ca el (ca si cum) a facut aceasta descoperire.
Sie will ins Ausland gefahren sein. – Ea spune ca ar fi fost plecata peste hotare.

In toate aceste cazuri, vom vedea declaratiile subiective: daca -mussen – eu presupun, daca -sollen – cineva crede, asa se spune (amintiti-va, am spus ca –sollen, de obicei, este folosit cand se exprima o vointa straina, aici sensul sau este: din vorbele altora… circula zvonuri …), daca este –wollen atunci cineva spune ceva, dar noi ne putem indoi de aceasta afirmatie. Aceste nuante de semnificatie trebuie doar memorate.

Deci, –müssen aici – ar trebui sa fie, –sollen – se spune (din auzite), –wollen – (el) pretinde la ceva (vrea sa fie crezut).

Infinitivul Perfekt pot fi folosit si cu alte verbe modale, si anume –können sau –mögen, care in acest caz sunt sinonime, ce inseamna si se traduc -posibil (cand increderea este de 50 la 50 % se utilizeaza –mögen):
Er kann über Weihnachten bei Freunden gewesen sein. – El putea petrece Craciunul cu prietenii (in sensul: el (posibil) a petrecut Craciunul cu prietenii).
Sie mag unseren Brief nicht erhalten haben. – Ea putea sa nu primeasca 😊 poate nu a primit) scrisoarea noastra.

Este posibil de inteles, de exemplu, prima fraza se urmeaza astfel: El putea petrece Craciunul la prieteni, adica nu in sensul ca, probabil, poate a apetrecut, a pututu (face acest lucru)? Nu, nu este posibil, pentru ca -kann (poate) este timpul prezent, si pentru ceea ce ar fi putut fi e nevoie de trecut:

Er hat über Weihnachten bei Freunden sein können.
sau:
Er hat die Entdeckung machen müssen (wollen). – El a trebuit (sau a vrut) sa faca aceasta descoperire.

Daca avem un verb modal + Infinitiv Perfekt (o forma nedefinita a timpului perfect), atunci cel mai probabil avem o judecata subiectiva, o presupunere. Dar daca avem un verb modal + doar Infinitiv, atunci exista doua posibilitati – in functie de context si de accent (cuvantul accentul logic este subliniat):
Er muss reich sein. – El trebuie sa fie bogat.
Er muss reich sein. – El e posibil (asa cred eu) este bogat.

Daca transferam actiunea in trecut, ambiguitatea dispare:
Er hat reich sein müssen. – El ar fi trebuit sa fie bogat.
Er muss reich gewesen sein. – El, probabil, a fost bogat.

Infinitivul Perfekt este folosit nu numai cu verbele modale, ci si ca al doilea verb din propozitie (si atunci, desigur, cu -zu):

Er behauptet, die Entdeckung gemacht zu haben. – El sustine ca a facut aceasta descoperire.
Sie sagt, bei ihrer Freundin gewesen zu sein. – Ea spune ca a fost la o prietena.

Propozitiile de tipul: el spune, sugereaza ca… pot fi inlocuite cu o structura de -zu + Infinitiv Perfekt, daca vorbim despre trecut. Daca vorbim despre prezent, ele pot fi inlocuite de -zu + Infinitiv Präsens. Comparati:

Er glaubt, ganz richtig zu handeln/gehandelt zu haben. – El crede ca actioneaza / a actionat perfect corect.
Sie behauptet, diesen Menschen zum ersten Mal zu sehen/gesehen zu haben. – Ea sustine ca vede / a vazut pe aceasta persoana pentru prima data.