Arhive categorii: Gramatica

Verbele WISSEN, KENNEN

Verbul Lassen se refera prin functia sa la verbele modale (deoarece poate forma un singur verb cu orice alt verb semantic), dar nu dupa forma. Insa independentul verb semantic –wissen (a sti) se conjuga (formeaza forme personale) ca unul modal:

wissen (weiß)
ich, er (sie, es) weiß. wir, sie, Sie wissen.
du weißt.
ihr wisst.

Atrageti atenita, de asemenea, la faptul ca, in limba germana sunt doua verbea -a sti – Wissen si Kennen:
Ich weiß das. – Eu stiu asta.
Ich kenne den Herrn (ihn). – Eu il cunosc pe acest domn (el), sunt cunoscut cu el.

Diferenta dupa semnificatie este, in primul rand, ca verbul -kennen are o conotatie de a fi cunoscut. In al doilea rand, -kennen presupune cunosterea a ceva din experienta personala, nemijlocit, iar wissen inseamna cunostinte obtinute prin alte moduri, in mod indirect, de exemplu, din carti:

Ich weiß den Weg. – Eu stiu acest drum. (Eu m-am uitat la el pe harta).
Ich kenne den Weg. – Eu stiu acest drum. (Am fost aici mai inainte.)

Exista un semn convenabil pentru a nu confunda aceste verbe: daca din fuga dati de inteles ca stiti (eu stiu … + numele obiectului), cel este mai des folosit verbul -kennen, dar in cazul in care o spuneti cu pauza, cu cuvinte introductive, cu un fel de ezitare (eu stiu ca … stiu unde … stiu cand … etc.) atunci se foloseste verbul -wissen.

Sie kennt das Haus. – Ea stie (ea cunoaste) casa asta.
Sie weiß, wo das Haus ist. – Ea stie unde este casa asta.

A sti despre …, de asemenea, corespunde lui –wissen, dar nu –kennen (dupa care exista, de obicei, numele obiectului, fara prepozitie). Comparati:
Ich kenne diese Firma. – Eu stiu compania asta.
Wissen Sie etwas über diese Firma? – Voi stiti ceva despre aceasta companie?

Wissen poate fi utilizat si in sensul de a putea, a fi capabil de, a fi in masura sa – ca sinonimul lui -können:
Er weiß über dieses Ereignis zu berichten. – El poate (literalmente: stie) sa spuna, sa spuna despre acest eveniment. = Er kann über dieses Ereignis berichten.

Verbele modale – continuare

In loc de verbul wollen se poate folosi o forma mai moale si mai politicoasa – möchten:
Ich will ins Theater. – Eu vreau sa merg la teatru.
Ich möchte ins Theater. – Eu doresc sa merg la teatru.
Möchten Sie Tee trinken? – Doriti sa beti un ceai?
Ich möchte ein Stück Kuchen. – Eu as vrea o bucata de prajitura.

Aceasta forma se conjuga ca verb modal, cu singura diferenta ca la persoanaele I-a si III-a are sfarsitul -e: ich möchte, du möchtest, er möchte; wir möchten, ihr möchtet, sie möchten.

Dupa cum deja stiti, verbul wollen poate insemna HAIDE! (sa facem ceva):
Wollen wir heute Abend essen gehen?-Vrem sa iesim seara asta sa mancam?
Dar, in plus, cu ajutorul wollen se poate si destul de sever a insista:
Willst du endlich einmal gehorchen?– Vrei odata in sfarsit sa asculti?

De asemenea, ati observat ca müssen si sollen inseamna acelasi lucru: a fi obligat sa faci ceva. Dar ele au nuante semantice diferite, difera si in utilizare. Sollen inseamna o necesitate subiectiva si este de obicei folosit atunci cand exista o indicatie a vointei altcuiva. Comparati:
Ich muss meine Wohnung renovieren. – Eu trebuie sa repar apartamentul (acestea sunt circumstantele, aceasta este o necesitate obiectiva, nu este nimic de facut, sunt constient de asta).
Meine Frau sagt, ich soll die Wohnung renovieren. – Sotia mea spune ca trebuie sa fac reparatii.” (Vointa cuiva.)
Herr Müller, Sie sollen bitte zum Chef kommen. – Domnule Muller, mergeti va rog la sef. (Vointa sefului.) Sollen este, de asemenea, folosit la intrebarea despre vointa altcuiva:
Soll ich das Fenster aufmachen? – Sa deschid fereastra? Ar trebui sa deschid fereastra?
Um wie viel Uhr soll ich Sie wecken? – La ce ora sa va trezesc?
Si, de asemenea, cand intrebati opinia altcuiva:
Was soll ich tun? – Ce ar trebui sa fac?
Woher soll ich das wissen? – De unde sa stiu asta?
Sollen poate transmite si cuvintele auzite de la cineva (la fel cu, opinia altcuiva):
Es soll in Südfrankreich sehr warm sein. – In sudul Frantei, ar trebui sa fie (se spune, am auzit), foarte cald.

In expresia – lasa-l sa faca ceva – sollen poate fi inlocuit cu o forma mai politicoasa – möchten. Comparati:

Sagen Sie ihm, er soll mich anrufen. – Spuneti lui sa ma sune (sa sune).
Sagen Sie ihm, er möchte mich anrufen. – Acelasi lucru, dar mai politicos.
Il puteti utiliza pe sollen, de asemenea, cand oferiti un sfat unei persoane:
Du sollst deine Oma besuchen! – Tu ar trebuie sa-ti vizitezi bunica!
Desi aici va impuneti vointa, aceasta pare a fi mai moale decat:
Du musst deinen Opa besuchen! – Tu trebuie sa-ti vezi bunicul! (Intelegi si singur ca este absolut necesar ).
Exista o zicala: „Muss ist eine harte Nuss!” – Trebuie – este o nuca tare!

Verbele modale in limba germana ( I )

Pe langa verbele uzuale, semantice (eu scriu o carte), care indica o actiune in sistemul verbal exista si asa-numitele verbe modale care exprima atitudinea fata de actiune (eu vreau, eu pot, eu voi scrie o carte). Ele apar de obicei in combinatie cu verbele semantice, formand un verb compus:

Ich muss jeden Tag zur Arbeit gehen. – Eu trebuie sa merg la munca in fiecare zi.
Ich kann nicht jeden Tag zur Arbeit gehen. – Eu nu pot merge la munca in fiecare zi.
Ich will in Urlaub fahren. – Eu vreau sa merg in concediu.

Al doilea verb merge la sfarsitul propozitiei. Uneori el poate fi omis cu totul (asa cum se presupune):
Ich muss zur Arbeit (gehen). – Eu trebuie la munca (sa plec).

Conjugarea verbelor modale are doua caracteristici. In primul rand, au o forma speciala pentru singular. Prin urmare, asa trebuie memorate: wollen (will) – a vrea (vreau), müssen (muss) – a putea (pot) … In al doilea rand, la persoana I si a III-a singular lipsesc terminatiile personale, iar formele sunt aceleasi, coincid: ich muss – eu trebuie, er muss – el trebuie (sie muss – ea trebuie). Comparati cu verbul semantic uzual: ich trinke, er trinkt si veti observa.

wollen (will):
ich will nach Hamburg fahren. (Eu vreau sa merg/ circul la Hamburg.) Wir, sie, Sie wollen.
er (sie, es) will.
du willst.
ihr wollt.

Deci, verbele modale:
wollen (will) – a vrea:
Wollen wir in die Stadt fahren? – Haideti (literalmente: noi vrem) sa mergem in oras?
Das will ich doch nicht machen! – Dar eu nu vreau sa fac acest lucru!
müssen (muss) – a fi fortat, obligat (a face ceva):
Sie müssen vorher anrufen. – Dumneavoastra trebuie  sa sunati dinainte.
Ich muss auf die Toilette. – Eu trebuie sa merg la toaleta.
sollen (soll) – a avea o obligatie morala,a fi nevoit (a face ceva) (Numai acest verb singularul si plural sunt la fel, fara modificarea vocalei):
Soll ich Sie vom Bahnhof abholen? – Sa va preiau de  la gara (sa va duc, sa va iau de la gara?)
Der Arzt sagt, ich soll weniger rauchen. – Doctorul spune ca eu ar trebui sa fumez mai putin.
können (kann) – a putea, a avea posibilitate:
Können Sie mir helfen? – Ma puteti ajuta?
Ich kann Auto fahren. – Eu pot conduce o masina.
Hier stehe ich – ich kann nicht anders. (Martin Luther) – Pe asta stau si nu pot face altfel.
dürfen (darf) – a putea in sensul este posibil, este permis sa faci ceva:
Darf ich hier rauchen? – Am voie sa fumez aici?
Sie dürfen hier rauchen. – Voi aveti voie sa  fumati aici.
mögen (mag) – a placea (in acest sens verbul aproape a incetat sa mai fie modal si este utilizat in mod independent, fara un alt verb semantic); a fi posibil:
Mögen Sie Eis? – Ja, ich mag es. – Va place inghetata? – Da, imi place.
Er mag Recht haben. – El, posibil, ca are dreptate.
Sie mag krank sein. – Ea, posibil, sa fie bolnava.
Wie mag es sein? – Cum este posibil acest lucru?