Studiind limba germană, vizitând Germania, ne confruntăm cu particularitățile normelor lingvistice dintr-un anumit teritoriu – cu dialecte.
Să vorbim astăzi despre dialectul bavarez. Bavaria este cunoscută drept cel mai mare, mai bogat și mai independent stat federal. Și dialectul este o potrivire pentru acest stat german: trăsăturile sale se manifestă nu numai în pronunție (fonetică), ci și în formele cuvintelor dintr-o propoziție (gramaticală):
* Diftongul -ei în dialectul bavarez este înlocuit cu diftongul -oa
Adică, în loc de -Ich heiβe, veți auzi -I hoas. -Eins va suna ca -oans, -zwei ca -zwoa.
* Deseori bavarezii înlocuiesc vocalele cu diftongii -oi, -ui.
Deci -falsch ar putea suna ca -foilsch.
* De asemenea, un atribut indispensabil al dialectului bavarez este sufixul -l, care servește la formarea unei forme diminutive.
În loc de Rad (roată) Radl, în loc de Blatt (frunză) Blattl.
* Verbele în dialectul bavarez, pe lângă faptul că nu sunt asemănătoare cu versiunea lor de -Hochdeutsch, ele se și conjugă în felul lor.
-Kommen (a veni) devine -kammen, iar -kennen (a cunoaște) -kinnen.
De exemplu, -mögen în bavareză va fi conjugat ca:
I mog/mechat în loc de -ich mag
Du mogst/mechatst în loc de -du magst
* În locul verbelor cu prefixul be- se folosesc verbe cu prefixul an-. De asemenea, bavarezilor nu le place prefixul ver- și folosesc în schimb zu-.
Beginnen=anfangen (începe), bekleiden=anziehen (a îmbrăca), verschlieβen=zuschlieβen (a închide)
~ Poate părea că dialectul este foarte greu de înțeles, dar de fapt, după 2-3 zile în compania vorbitorilor nativi, veți înțelege cu ușurință -bairisch și chiar îl veți vorbi!