test limba germana

Pronumele personale în funcție de cazul la care sunt folosite in limba germana:

  1. Pronumele personale la nominativ :
    • Ich (eu)
    • Du (tu)
    • Er (el)
    • Sie (ea, dumneavoastră formal)
    • Es (el/ea – pentru obiecte și animale)
    • Wir (noi)
    • Ihr (voi)
    • Sie (ei/ele, dumneavoastră formal)
  2. Pronumele personale acuzative (obiecte directe):
    • Mich (mă)
    • Dich (te)
    • Ihn (îl)
    • Sie (o, formal)
    • Es (îl/o)
    • Uns (ne)
    • Euch (vă)
    • Sie (îi/le, formal)

    în limba germană, cuvântul „Sie” se scrie cu literă mare când este folosit pentru a se adresa unei persoane cu politețe, adică atunci când este folosit pentru a înlocui „tu”. De exemplu:

    • „Können Sie mir bitte helfen?” (Puteți să mă ajutați, vă rog?)

    Cu toate acestea, cuvântul „sie” scris cu literă mică este forma corectă pentru „ei” sau „ele” în limba germană:

    • „Sie ist meine Schwester.” (Ea este sora mea.)
    • „Sie sind meine Freundinnen.” (Ele sunt prietenele mele.)
  3. Pronumele personale dativ (obiecte indirecte):
    • Mir (mie)
    • Dir (ție)
    • Ihm (îi)
    • Ihr (ei, formal)
    • Ihm (îi, pentru obiecte și animale)
    • Uns (ne)
    • Euch (vă)
    • Ihnen (lor, formal)
  4. Pronumele reflexive:
    • Mich (mă)
    • Dich (te)
    • Sich (se)
    • Uns (ne)
    • Euch (vă)
    • Sich (se, pentru ei/ele)
  5. Pronumele posesive (posesia):
    • Mein (meu/mea)
    • Dein (tău/tuă)
    • Sein (lui/ei său/sa)
    • Ihr (dumneavoastră formal)
    • Unser (nostru/noastră)
    • Euer (vostru/voastră)
    • Ihr (lor, formal)
  6. Pronumele reflexive posesive:
    • Mein (al meu/a mea)
    • Dein (al tău/a ta)
    • Sein (al lui/a ei/a său/sa)
    • Ihr (al dumneavoastră formal)
    • Unser (al nostru/a noastră)
    • Euer (al vostru/a voastră)
    • Ihr (al lor/lor, formal)

În limba germană, „Ihnen” (cu literă mare) și „ihnen” (cu literă mică) sunt două cuvinte diferite și au sensuri distincte, iar scrierea corectă depinde de context:

  1. „Ihnen” (cu literă mare) este forma de politețe a pronumelui „dumneavoastră” și se folosește atunci când vă adresați cu politețe cuiva sau când vorbiți cu o persoană pe care o tratați cu respect. De exemplu:
    • „Können Sie mir bitte helfen?” (Puteți să mă ajutați, vă rog?)
    • „Ich danke Ihnen.” (Vă mulțumesc.)
  2. „ihnen” (cu literă mică) este forma pronumelui personal „lor” sau „le” și se referă la o grupă de persoane sau obiecte la persoana a treia. De exemplu:
    • „Ich habe ihnen die Bücher gegeben.” (Le-am dat cărțile lor.)
    • „Ich sehe sie, aber ich spreche nicht mit ihnen.” (Îi văd, dar nu vorbesc cu ei.)

Așadar, similar cu „Sie” și „sie,” diferențierea între „Ihnen” și „ihnen” este importantă în funcție de context și de nivelul de politețe sau persoana gramaticală cu care comunicați.

Să continuăm explorarea pronumelor personale în limba germană, începând cu pronumele personale la acuzativ. Acestea sunt folosite pentru a înlocui obiectele directe în propoziții. Iată cum sunt folosite:

  1. Mich (mă) – înlocuiește un obiect direct masculin sau neutru, la persoana întâi: Sie sieht mich (Ea mă vede).
  2. Dich (te) – înlocuiește un obiect direct masculin sau neutru, la persoana a doua: Ich liebe dich (Te iubesc).
  3. Ihn (îl) – înlocuiește un obiect direct masculin: Er sucht ihn (El îl caută).
  4. Sie (o, formal) – înlocuiește un obiect direct feminin sau neutru, în varianta formală: Haben Sie es? (O aveți?).
  5. Es (îl/o) – înlocuiește un obiect direct neutru: Ich sehe es (Îl/o văd).
  6. Uns (ne) – înlocuiește un obiect direct la persoana întâi plural: Wir besuchen uns (Ne vizităm).
  7. Euch (vă) – înlocuiește un obiect direct la persoana a doua plural: Wir rufen euch an (Vă sunăm).
  8. Sie (îi/le, formal) – înlocuiește obiecte directe la persoana a treia, fie masculine, fie feminine, în varianta formală: Wir helfen Ihnen (Le ajutăm – în context formal).

Pronumele personale la acuzativ sunt folosite atunci când vorbim despre obiecte directe ale unei acțiuni. De exemplu, în propoziția Ich liebe dich (Te iubesc), „dich” este pronumele personal acuzativ care înlocuiește obiectul direct „te” (pe tine).

Trecem acum la pronumele personale la dativ în limba germană. Acestea sunt folosite pentru a înlocui obiectele indirecte sau beneficiarii acțiunii dintr-o propoziție. Iată cum sunt folosite:

  1. Mir (mie) – înlocuiește un beneficiar la persoana întâi: Er gibt mir das Buch (El îmi dă cartea).
  2. Dir (ție) – înlocuiește un beneficiar la persoana a doua: Ich helfe dir (Îți ajut).
  3. Ihm (lui) – înlocuiește un beneficiar la persoana a treia masculin: Ich schreibe ihm einen Brief (Îi scriu o scrisoare).
  4. Ihr (ei, ei) – înlocuiește un beneficiar la persoana a treia feminin sau plural: Er zeigt ihr die Blumen (El îi arată florile).
  5. Uns (noi) – înlocuiește beneficiari la persoana întâi plural: Wir geben uns Geschenke (Ne dăm cadouri).
  6. Euch (voi) – înlocuiește beneficiari la persoana a doua plural: Wir kaufen euch ein Auto (Vă cumpărăm o mașină).
  7. Ihnen (lor, dumneavoastră, formal) – înlocuiește beneficiari la persoana a treia, fie masculin, fie feminin, fie plural, în varianta formală: Wir helfen Ihnen (Le ajutăm – în context formal).

Aceste pronume personale la dativ sunt folosite atunci când vorbim despre cine primește sau beneficiază de acțiunea din propoziție. De exemplu, în propoziția Ich helfe dir (Îți ajut), „dir” este pronumele personal dativ care înlocuiește beneficiarul „ție.”

Atentie!

Singular:

  1. El – „er” (masculin): Exemplu: „Er ist mein Bruder” (El este fratele meu).
  2. Ea – „sie” (feminin): Exemplu: „Sie ist meine Schwester” (Ea este sora mea).
  3. El/ea (neutru) – „es”: Exemplu: „Es ist ein Buch” (Este o carte).

Plural:

  1. Ei – „sie” (masculin și feminin): Pronumele „sie” se folosește pentru ambele genuri în forma de plural. Exemplu: „Sie sind meine Eltern” (Ei/Ele sunt părinții mei).
  2. Ele – „sie” (neutru): Deși forma de plural pentru „ele” nu are un pronume separat, „sie” se folosește în această situație. Exemplu: „Sie sind meine Schwestern” (Ele sunt surorile mele).

În limba germană, acordul între gen și pronume este important, deoarece pronumele trebuie să corespundă în gen cu substantivul sau cu persoana la care se referă.