De unde provin denumirile geografice germane ale punctelor cardinale, oceanelor și continentelor? Care este diferența dintre Arctica (Arktis), Antarctica (Antarktis) și Antarcticda (Antarktika)? Învățăm primele cuvinte germane la tema „Geografie”.

Geografia în limba germană: nume de direcții cardinale, continente și oceane

Deci, știți deja cum sunt numite zilele săptămânii, lunile, anotimpurile anului în limba germană, inclusiv etimologia originii numelor lor. Astăzi vă vom da o lecție simplă de geografie în limba germană și, în același timp, vom analiza de unde provin denumirile punctelor cardinale, continentelor și oceanelor. Promitem că prelegerea de astăzi va fi incitantă!

Direcții cardinale în germană – die Himmelsrichtungen

În primul rând, să ne ocupăm de punctele cardinale. În germană se numesc der Norden – Nord, der Süden – Sud, der Westen – vest și der Osten – Est.

* Vă rugăm să rețineți că toate direcțiile cardinale în limba germană sunt masculine.

Numele punctelor cardinale în limba germană sunt asociate cu numele celor patru pitici (Zwerge) din mitologia scandinavă – Nordri (Nordri), Sydri (Sydri), Austri (Austri) și Vestri (Vestri). Originea numelor lor este legată de poziția lor în raport cu o anumită zonă: Nordri și-a asumat influența frigului, Sudri – căldură, Austria și Vestri au stat pe laterale, fiind influențate de vremea caldă sau rece în funcție de unul sau altul anotimp, și au fost responsabili pentru precipitații.

În limba germană, direcțiile cardinale nu au una, ci două denumiri. De exemplu, Nordul și Sudul sunt numite și die Mitternacht și der Mittag, dar astfel de nume sunt rar folosite.

* Orașul Norden
Norden. Oraș numit după direcția punctului cardinal.

Un fapt interesant: în landul Saxonia Inferioară din regiunea Frisiei de Est de pe coasta Mării Nordului există un oraș al cărui nume coincide cu numele punctului cardinal. Norden este cel mai vechi oraș din această zonă. Astăzi, aici trăiesc puțin peste 25.000 de oameni.

Dacă vorbim despre Vest și Est, atunci există și alte două denumiri pentru ele. Estul se numește das Morgenland, care înseamnă literalmente „pământ de dimineață” (soarele, după cum știți, răsare în Est). Iar Occidentul sau Vestul, la rândul său, se numește das Abendland, adică „țara de seară”.

Deci, am terminat cu punctele cardinale, acum să trecem la oceane.

Numele oceanelor în limba germană – die Ozeane

* Oceans în limba germană este, de asemenea, masculin.

– Der Pazifischer Ozean – Oceanul Pacific
Numele celui mai mare ocean ca suprafață de pe planeta noastră a fost dat de navigatorul portughez Ferdinand Magellan. Provine din cuvântul latin „pacem”, care înseamnă „pace, liniște”.

– Der Atlantischer Ozean – Oceanul Atlantic
Numele acestui ocean a venit în limba germană din greacă, de la numele titanului Atlanta/Atlas, care a fost aruncat din Olimp și condamnat să susțină cerul. Dar într-o zi a avut loc o mare inundație la nivel mondial, în urma căreia Atlas a fost ascuns de apă, iar acolo unde stătea, s-a format un ocean, care separă astăzi Lumea Veche și Lumea Nouă. Și colecțiile cartografice și-au primit numele în onoarea lui – der Atlas.

– Der Indischer Ozean – Oceanul Indian
Etimologia originii acestui ocean este simplă: spală subcontinentul indian. Iar numele Indiei vine de la vechiul cuvânt persan hindus. Grecii antici i-au numit pe locuitorii peninsulei Indoi („oamenii din Indus”).

– Der Arktischer Ozean – Oceanul Arctic
Numele său la fel a venit în limba germană din limba greacă.
Arktos înseamnă „urs” în greacă. Conform mitologiei antice grecești, zeul tunetului Zeus s-a îndrăgostit de nimfa Callisto, dar alți zei au început să-l invidieze și au transformat nimfa însărcinată într-un urs. Ea a născut un fiu, care a fost numit Arkad. Fiul a crescut fără mamă, iar odată la vânătoare a văzut o ursoaică și s-a pregătit să tragă o săgeată în ea. Lui Zeus îi erau dragi amândoi, și atunci el si-a transformat fiul intr-un urs, iar apoi i-a ridicat pe amandoi la cer sub forma constelațiilor Ursa Mare și Ursa Mică. Apropo, ursul polar se numește în limba germană der Eisbär.

Zona care este înconjurată de Oceanul Arctic a fost numită Arctica – die Arktis, iar celălalt capăt al globului – Antarctica (în latină anti – „împotrivă”) – die Antarktis. Și în așa mod ne-am mutat fără probleme către denumirile de continente.

Părți ale lumii și continentele în limba germană – die Kontinente

– (das) Eurasien – Eurasia (continent)
– (das) Europa – Europa (parte a lumii)

În locul în care se află acum unul dintre statele lumii arabe, Libanul, se afla în antichitate Fenicia. Potrivit miturilor antice, Zeus menționat mai sus era amoros și era înnebunit după o frumoasă femeie pământească pe nume Europa.

Potrivit unei versiuni, în traducerea din feniciană numele ei însemna „apus de soare” (denumit în continuare Vest). Europa era fiica regelui Agenor, iar pentru a o fura, Zeus a trebuit să se transforme într-un taur alb și să o transporte pe insula Creta.
Locuitorii insulei au început să-și numească pământul Europa, iar acest nume s-a răspândit ulterior în Grecia și în alte țări.

* Important: Numele continentelor în limba germană sunt folosite fără articol. O excepție este cazul când continentul este precedat de definiția: das ferne Australien – Australia îndepărtată.

– (das) Asia – Asia (parte a lumii)
Numele de Asia a venit în limba germană, zeița Asia și datorită mitologiei grecești antice. Apropo, Asia însăși era fiica zeului apei, Titanul Oceanului. Tradus din limba asiriană, numele ei înseamnă „răsărit”. Grecii o înfățișau cu un scut și o cutie care conținea mirodenii parfumate, călare pe o cămilă. Potrivit unei alte versiuni, ea este considerată soția sau mama lui Prometeu, eroul care a adus foc oamenilor.

– (das) Afrika – Africa (continent și parte a lumii)
Cea mai comună versiune este că acest continent și-a primit numele de la cuvântul fenician afar, care înseamnă „praf”. Potrivit unei alte versiuni, numele continentului provine de la verbul arab „faraka”, însemnând „a separa unul de celălalt” (geografii arabi știau că Asia și Africa erau separate una de cealaltă de mare).

– (das) Australia – Australia (continent și parte a lumii)
Numele țării, care este și denumirea uneia dintre părțile lumii și în același timp și numele continentului, provine din cuvântul latin australus, care înseamnă „sudic”. Australia a fost descoperită de navigatorii englezi James Cook și Matthew Flanders și a fost numită Terra Australis („Țara de Sud”).

* Numele oficial al Australiei în limba germană este der Australischer Bund, adică Uniunea Australiana sau (Commonwealth of Australia), iar numele părții lumii este folosit în vorbirea de zi cu zi pentru o denumire scurtă a țării.

– (das) America – America (parte a lumii)
Deși este în general acceptat că America a fost descoperită de Columb, ea și-a primit numele de la numele navigatorului florentin Amerigo Vespucci. A făcut patru călătorii pe țărmurile Atlanticului, despre care a relatat în scrisori, care au fost publicate ulterior și au avut mare succes la cititori. Apropo, ideea de a numi noul continent în cinstea italianului a fost propusă de cartograful german Martin Waldseemüller.

Continentele din America de Nord și de Sud se numesc în limba germană (das) Nordamerika și, respectiv, (das) Südamerika.

– (die) Antarktika – Antarctica (continent și parte a lumii)
Despre originea acestui nume deja am scris mai sus.