Ce este onomatopeea și cum se manifestă în limba germană? Cum se imită și se transmit sunetele în limba germană? Cum se transmit sunetele animalelor în germană? Astăzi vă oferim să analizăm ce sunt onomatopeele și teoria onomatopeei și să învățăm câteva verbe germane utile care descriu diverse sunete.
Verbele germane care descriu sunetele
V-ați întrebat vreodată cum au apărut limbile și de ce totul într-o limbă există așa cum există? Această întrebare este pusă nu numai de noi, ci a fost relevantă în toate timpurile și a fost în mod clar de interes pentru mulți oameni de știință și cercetători din domeniul lingvisticii și filologiei. Cu toate acestea, desigur, nu există o teorie definită în cadrul acestor studii, există multe dintre ele și toată lumea aderă la cea care este mai aproape de el și de opiniile sale.
Una dintre aceste teorii este teoria onomatopeică a originii limbilor, care constă în imitarea sunetelor în limbajul sunetelor naturii și a fenomenelor naturale. Și există un anumit sens în asta, poate că o persoană a căutat să imite inconștient sunetele pe care le-a auzit în jurul său.
Lingvistul german G.Paul notează: „Realizând mediul înconjurător, o persoană distinge în el nu obiecte care sunt în repaus și tăcute, ci, în primul rând, obiecte în mișcare și sunetele.”
Aici vorbim despre un astfel de fenomen precum onomatopeea. În cadrul teoriei onomatopeice a originii limbajului, există o discuție că inițial au existat doar câteva strigăte în limbaj care au apărut pe fondul emoțiilor. În limba germană, această teorie are o confirmare extinsă, există un strat separat de vocabular care ne atrage atenția tocmai datorită imitării sunetelor.
Să analizăm o serie de verbe care descriu sunetele în limba germană:
pfeifen – a fluiera
zischen – a şuiera
summen – zumzet
ticken – ticăie (despre ceas)
keckern – a țipă (despre o vulpe)
knappen – a vorbi (despre cocoșul de munte)
kratzen – a zgâria
dudeln – a sufla
kuckucken – a face ca cucul
rasseln – a zdrăngăni, a zăngăni
rattern – a zdrăngăni (despre impactul metalului asupra metalului)
dröhnen – a bubui (despre ferestre, voce, motor)
holpern – a se zgâltâi (despre o mașină)
knattern – a trosni (despre împușcături)
knacken – a roade (nuci), a foșni (despre frunze), a scârțâi (despre scări)
knallen – a crapa, a bate din palme
knarren – a scârțâi
krachen – a bubui
rumpeln – a bubui, a se rostogoli cu vuiet
stuckern – a se agita (când conduceți)
bollern – cădere cu vuiet
donnern – a tună (de tunet)
blaffen – a lătra, țipă
grunzen – a mormăi
zwitschern – stare de nervozitate
miauen – a miauna
muhen – muget (despre vacă)
quaken – a cârâi
Mai multe sunete de animale în germană pot fi găsite în articolul nostru de la link.
Să vedem câteva exemple cu cele mai comune verbe:
* der Wind pfeift – bate vântul
* Kleine Kinder können keine Kirschkerne knacken. – Copiii mici nu pot sparge sâmburi de cireșe (cimilitură).
* Im Teich quaken die Frösche. – Broaștele croncănesc în iaz.
* Der motor fängt an zu dröhnen. – Motorul începe să zumzeze.
* Die Katze kratzt an der Tur. – Pisica zgârîie la ușa.
* Der Vogel zwitschert im Garten. – Pasărea ciripește în grădină.
* knarrende Stimme – voce răgușită
* Im Zorn keckert der Schakal wie der Fuchs. – Sacalul latra ca o vulpe de furie.
* Der Physiker soll erklären, warum es in der Eisenbahn so rumpelt. – Fizicianul trebuie să explice de ce se aude un asemenea zgomot pe calea ferată.
Puteți observa că majoritatea verbelor sunt legate de sunetele pe care le fac animalele. Cu toate acestea, aceasta include și grupuri de verbe care descriu acțiunile și sunetele oricăror mecanisme și echipamente, lichide, sunete rezultate din orice acțiuni. Rețineți că sunetele naturii nu au o semnificație specială, dar servesc ca ajutor pentru formarea de cuvinte noi în limbă.
Foarte des, vocabularul onomatopeic este folosit în reclamele și sloganurile publicitare, deoarece verbele care descriu sunete sunt bine memorate și atrag atenția. Ele îndeplinesc o funcție expresivă.