Limba germana


test limba germana

Pe langa Perfekt (Infinitiv Perfekt), despre care puteti studia aici, exista in limba germana si timpul trecut simplu – Präteritum (care, din limba latina inseamna trecutul, a trecut prin). Se formeaza cu sufixul -t-. Comparati:
Ich tanze. – Eu dansez (timpul prezent – Präsens).
Ich tanzte. – Eu am dansat (timpul trecut – Präteritum).

Acest lucru este similar cu timpul trecut din limba engleza, in care semn al trecutului este sufixul –d-:
I dance – I danced.
Deci se introduce –t-, iar mai departe aceleasi terminatii personale. Comparati:

Präsens Präteritum
ich sage – eu spun, ich sagte – eu am spus
wir, sie, Sie sagen, wir, sie, Sie sagten
du sagst, du sagtest
er sagt, er sagte (!)
ihr sagt, ihr sagtet

Particularitatea Präteritum consta ca la persoana I si III (el, ea) nu se adauga terminatia personala -t, si anume: adica sunt la fel. (Dupa cum va amintiti, acelasi lucru se intampla si cu verbele modale.)

Dupa cum am mai spus, in limba germana exista verbe puternice (neregulate, care nu respecta regulile). Sagen – verb regulat, slab. Dar
fallen este puternic:
ich, er fiel (Eu, el a cazut), wir, sie, Sie fielen,
du fielst,
ihr fielt.
Aici nu mai e nevoie de sufixul timpului trecut -t-, deoarece trecerea timpului indica insusi cuvantul modificat (a se compara cu limba engleza: I see – eu vad, I saw – eu am vazut). Verbele la persoana I si III sunt aceleasi, terminatiile personale la aceste forme lipsesc (la fel ca si la verbele modale la timpul prezent).

Astfel, fraza -Eu am cumparat bere in limba germana poate fi spusa in doua moduri:
Ich kaufte Bier. – Präteritum (timpul trecut).
Ich habe Bier gekauft. – Perfect (timpul perfect).

Care este diferenta?
Perfektul este utilizat atunci cand actiunea care a avut loc in trecut este legata de prezent, cand este actuala. De exemplu, ai venit acasă si sotia te intreaba (cum se spune, nu-i nimic rau daca visezi):
Hast du Bier gekauft? – Ai cumparat bere?
Ja, ich habe Bier gekauft. – (Raspunzi cu constiinta impacata ca ai realizat).

Interesul ei nu este punctul din trecut, atunci cand ai cumparat berea, nu povestea, ci rezultatul actiunii – adica, berea prezenta. A fost facuta treaba sau nu? S-a facut sau nu? De aici si numele – Perfekt (timpul perfect).
Präteritum (timpul trecut) este utilizat atunci cand actiunea a avut loc in trecut, nu este deloc legata de momentul prezent. Este doar o poveste, o istorie despre unele evenimente trecute. De aceea Perfektul este folosit, de obicei, in conversatie, in dialog, in schimbul de observatii (deoarece anume in discutii cel mai des nu este importanta actiunea din trecut, ci relevanta sa in prezent, rezultatul acesteia), iar Präteritum – in poveste, in monolog. De exemplu, vorbiti despre modul cum ati petrecut vacantele:

Ich kaufte ein paar Flaschen BierDann ging ich an den Strand… – eu am cumparat cateva sticle de bere, am mers la plaja …
Sau povestiti copilului un basm:
Es war einmal ein König, der hatte drei Töchter… – A fost odata un rege care a avut trei fiice…
sau:
Ich kam, ich sah, ich siegte. – Am venit, am vazut, am castigat.

Din moment ce Präteritum este folosit, de regula, pentru a povesti, formele la persoana a doua (tu, voi) sunt rar utilizate. Chiar si la o intrebare catre povestitor de multe ori este folosit Perfektul – este atat de obisnuit acest lucru, ca aceasta forma – pentru replici, Präteritum cu o astfel de intrerupere a naratorului suna foarte literar (desi frumos): Kauftest du Bier? Gingt ihr dann an den Strand? Totusi practic veti intalni si folosi urmatoarele doua forme:

(ich, er) kaufte, wir (sie) kauften – pentru verbele slabe
(ich, er) ging, wir (sie) gingen – pentru verbele puternice.
Tabelul – formarea Präteritum:

formarea Präteritum