Verbul


test limba germana

Deci, cum se formeaza verbul la prezent in limba germana? Pentru inceput memorati ca exista la verb o parte neschimbata (radacina) si o parte variabila (terminatia), care se schimba atunci cand congugam verbele. Cu alte cuvinte, adaugam terminatii personale la radacina verbului(la partea neschimbata). In primul rand, fiecare verb are o forma initiala (nedeterminata), numita Infinitiv. Ca exemplu, luati verbul trinken – a bea.

Astfel, daca vreti sa spuneti “eu beau”, atunci la verbul trinken (de la forma originala – infinitiv), eliminati terminatia –en si adaugati terminatia –e:
Ich trinke.

La persoana a doua “tu bei” terminatia infinitivului se schimba in –st.
Du trinkst.

Daca vreii sa spuneti “el (sau ea) beau”, atunci terminatia infinitivului se schimba in –t.
Er (sie, es) trinkt.

La persoana I plural (wir – noi) si persoana III-a plural (sie – ei, ele), terminatia verbului coincide cu infinitivul:
Wir trinken (noi bem), sie trinken (ei beau).

Un fapt interesant si important este faptul ca forma politicoasa in limba germana se produce de la “ei”, si nu de la “voi”, ca in limba romana. Astfel, adresarea politicoasa arata astfel (si coincide cu forma originala a verbului, adica infinitivul):
Was trinken Sie? (Dumneavoastra ce beti/ce veti bea?)

Forma germana ihr (voi) este utilizata numai in cazul cand va referiti la mai multe persoane, cu fiecare dintre ele fiind la “tu”, adica la adresarea catre oameni cunoscuti, de exemplu, prieteni, copii:
Was macht ihr? (Ce mai faceti?)

Pentru a compara toate formele de mai sus, sa urmarim urmatoarele exemple:
Herr Schmidt, kennen Sie meine Frau? – Domnule Schmidt, o cunoasteti pe sotia mea (o stiti pe sotia mea)?
Robert, kennst du dieses Mädchen? – Robert, o cunosti pe fata asta?
Freunde, kennt ihr diese Kneipe? – Prieteni, stiti acest bar?”
Kinder, kennt ihr dieses Spiel? – Copii, stii acest joc?

Dupa cum puteti vedea, terminatia personala a verbului dupa ihr este aceasi ca si dupa er (este usor de retinut, deoarece aceste cuvinte sunt consoante): er trinkt, ihr trinkt.

O alta mica complexitate: uneori, intre radacina cuvantului si terminatia lui apare litera “e”, fara ea cuvantul ar fi pur si simplu imposibil de pronuntat:
arbeiten (a munci): sie arbeitet, du arbeitest, ihr arbeitet;
finden (a gasi): er findet, du findest, ihr findet;
atm (a respira): er atmet, du atmest, ihr atmet;
rechnen (a numara, a calcula): er rechnet, du rechnest, ihr rechnet.

Daca radacina cuvantului se termina cu -s si sunetele sale asociate (ß, x, z), atunci terminatia la persoana a doua (tu) – st va ramane doar -t:
reisen (a calatori): du reist; sitzen (a sedea): du sitzt.

Cu toate acestea, nu toate verbele din limba germana se termina cu -en, exista si verbe cu terminatia –eln si –ern:
handeln (a actiona, a comercializa), lächeln (a zambi), sammeln (a colecta);
ändern (a schimba), verbessern (a imbunatati), wandern (a drumeti).

Verbele cu “-eln” de obicei pierd “e” sub forma “eu” (persoana 1 singular):
ich handle, ich lächle, ich sammle;

Verbele cu “-ern” pastreaza acest “e”:
ich ändere, ich verbessere, ich wandere;

Daca radacina verbului se termina cu o vocala sau “h”, atunci terminatia -e dispare din terminatia -en:
Wir geh(e)n und schrei(e)n. – Noi mergem si strigam.